POVESTEA MEA - IOANA BARAC - Asociația Little People

POVESTEA MEA – IOANA BARAC

Azi împărtășim cu voi povestea Ioanei, o temerară puternică, frumoasă şi plină de viaţă care nu și-a pierdut optimismul nici în cele mai grele momente.

”Nimic nu îţi poate sta în cale, nimic nu îţi poate şterge din optimism”

Alături de vestea că sunt bolnavă de cancer, au început să vină o mulţime de alte veşti rele: mi se spunea care sunt efectele adverse ale tratamentului, dar cea mai crudă mi s-a părut cea că o să-mi pierd părul. Nu am ştiu cum trebuia să reacţionez, eram în stare de şoc. Tratamentul a început, iar eu mă aşteptam ca părul să-mi cadă după prima cură de citostatice, însă nu a fost aşa :).

M-am bucurat, am crezut că o să scap de această grijă, grija că nu voi mai avea păr, însă după următoarele două cure de  chimioterapie , părul a început să cadă din ce în ce mai mult. Nu pot uita reacţia părinţilor şi a surorii mele, se uitau la mine cu ochii înlăcrimaţi şi plini de mirare. Mi-a fost greu să mă las tunsă, dar în cele din urmă l-am tăiat. Nu mai avea rost să mă chinui şi să-mi fac rău de una singură…privindu-mă cum îmi pierd părul nu mă ajuta deloc în a gândi pozitiv.

Mi-am achiziţionat o perucă, eram foarte entuziasmată atunci când am primit-o…mă simţeam eu din nou :). Reuşeam să ascund cu brio faptul că îmi căzuse părul. Aveam impresia că mi-am redobândit frumuseţea, asta după ce sigurul meu gând era că fără păr sunt cel mai hidos om din lume. Nu ştiu sigur dacă era un gând sau frica de faptul că oamenii vor râde de mine şi mă vor marginaliza..

Dar nu, nu am fost marginalizată şi nici tratată altfel de cum eram până atunci, toată lumea mă încuraja şi reuşea să-mi menţină moralul la cele mai înalte cote , inclusiv profesoara mea de biologie făcea asta.

Totul a început să prindă culoare când părul meu a început să crească din nou sănătos şi foarte creţ…nu imi imaginam că poate creşte cu atâta rapiditate, iar acum cred, sau poate că aşa este, dar mă simt mult mai frumoasă cu părul scurt. :)”


Doneaza 2 euro