Azi vi-l prezentăm pe Paul. El e un supravieţuitor al luptei cu cancerul, un om care luptă zi de zi pentru cel mai de preţ dar: viaţa. Recent, Paul a început să-şi spună povestea pe propriul blog:catanapaul.wordpress.com. Ultimul articol e despre experienţa lui cu Little People şi ne-am gândit să-l împărtăşim cu voi.
„Prima mea intalnire cu cei din Little People, a fost in 2009, la a doua sedinta de tratament. Eram in salonul 39 cand a intrat la mine o fata cu zambetul larg si foarte draguta. In mintea mea credeam ca e una din acele persoane care vin, incearca sa puna mana pe actele medicale promitand ajutor financiar, iar dupa ce le dai actele medicale nu te mai intalnesti cu ele. Dar nu a fost asa. Mi-a explicat cine e si mi-a povestit despre Little People si Temerarii. Pe urma m-a invitat in camera de joaca pentru a face diferite activitati cu ceilalti voluntari si cu copiii de pe sectie. Fiind foarte draguta, am acceptat, am luat stativul cu perfuzii dupa mine si am mers spre camera de joaca. Atunci am vazut, pentru prima data de cand ma aflam pe sectie, copiii fericiti. Munca acelor voluntari avea roade. Prin zambetul lor, prin felul cum le vorbeau si prin activitatile pe care le desfasurau, ii faceau pe acestia sa rada si sa uite cateva momente de chinul citostaticelor. Bucuria de pe fata copiilor ar fi topit si cel mai mare iceberg din lume. Am simtit o bucurie enorma sa vad ca mai sunt si oameni care nu sunt indiferenti la suferintele altora si fac aceste lucruri din proprie initiativa si cu multa dragoste. Cu membrii clubului Temerarii m-am intalnit pe parcurs in spital, ei venind la control. Asa am putut afla mai multe despre ei si despre evenimentele lor.
Prima mea intalnire oficiala cu Temerarii, a avut loc in 2009, la Gala de Craciun Temerarii. Eram la ultima mea sedinta de chimioterapie, iar medicii m-au lasat sa particip la gala. Atunci eu am fost al 101 temerar inscris in club si tot atunci am pasit parca intr-o alta lume. De atunci, in momentele in care sunt cu Temerarii parca sunt in alta lume…o lume in care nu exista discriminare, unde nimeni nu te priveste cu alti ochi, unde toti stim cum e sa iti cada parul de la citostatice si pentru noi nu asta conteaza, o lume unde nu imi e rusine sa ma dezbrac si sa mi se vada toate cicatricile de la operatii si ca cineva se va uita ciudat la mine sau imi va pune intrebari ciudate…Este o lume doar a noastra, unde toti suntem la fel….cu aceeasi suferinta, dar cu povesti diferite…o lume in care toti ne sustinem indiferent de situatie…radem si plangem impreuna. Little People si Temerarii au avut un mare efect asupra mea in ultimii cinci ani. Alaturi de ei, de prieteni si de familie, pot sa spun ca am reusit sa fac cancerul sa regrete ca a ales organismul meu in care sa se dezvolte. Tot acest rau din ultimii cinci ani l-am transformat intr-un rau bun, placut.. In lupta cancerului cu mine, pana acum eu am fost invingatorul si sper sa fiu si in continuare. Si nu doar eu, ci toti cei care se confrunta cu asemenea probleme.
Multumesc Little People!
Multumesc Temerarii!”
Mulţumim şi noi Paul pentru cuvintele frumoase. Suntem alături de tine!
