LUPTA MEA CU BOALA - KÁROLY BONDOR - Asociația Little People

LUPTA MEA CU BOALA – KÁROLY BONDOR

Tot cu ocazia campaniei Zilele Bandanei, Temerarii (grupul tinerilor supravieţuitori de cancer) au decis să răspundă invitaţiei noastre şi să împărtăşească o parte povestea lor. Azi vi-l prezentăm pe Károly Bondor, care ne-a trimis şi câteva poze tocmai din Reghin.

„Se spune că în viață trebuie să fi pregătit pentru orice, dar la 14 ani e extrem de greu să înfrunți o realitate, un diagnostic greu de acceptat de adulți darămite de un adolescent: cancer.

Lupta mea cu boala a început în anul 2002, când în urma unor analize mai amănunțite s-a confirmat că am cancer. A urmat intervenția chirurgicală, ca mai apoi să urmez tratamentul chimioterapeutic la Institutul Oncologic din Cluj-Napoca. Cazul meu a fost preluat de doamna doctor Cosnarovici Rodica, căreia îi sunt și îi voi fi mereu recunoscător.

Este foarte greu să treci printr-o asemenea experiență, o experiență care te marchează pe viață. Mai ales psihic… Pe lângă durere, starea de rău permanentă și oboseală, pierderea părului este un mare disconfort. După primele cure de citostatice a început să-mi cadă părul și cum trăim într-o societate modernă, o societate care te judecă după aspectul fizic, îmi era teamă de modul cum vor reacționa colegii mei de clasă – vor face glume pe seama mea, vor râde de mine.

Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu care mi-a scos în cale persoane incredibile printre care și pe doamna doctor Cosnarovici Rodica, care m-au ajutat să trec peste această situație.

Cu toate că sunt în remisie completă de 11 ani, boala mi-a lăsat o urmă în suflet, o cicatrice care nu va dispărea niciodată, care m-a schimbat total. Acum uitându-mă în urmă, pot să spun că am învățat că nimeni nu ne face să vedem fericirea în lucrurile mărunte, dacă noi nu vedem, nimeni nu are cum să facă asta în locul nostru, pentru noi. Degeaba drumul ni se arată dacă noi decidem să ne întoarcem cu spatele la el. Degeaba avem oameni frumoși în jurul nostru dacă noi nu vrem să-i vedem. Degeaba lumea ne face cu ochiul, degeaba viața ni se arată cu bunătate și cu șansă dacă noi suntem prea ocupați să vedem părțile rele. Sunt lucruri pe care numai nouă ne stă în putere să le facem pentru noi înșine și de care uităm sau nu ne dăm seama. Nimeni nu poate să simtă în locul nostru, iar felul în care noi ne simțim depinde, de cele mai multe ori, numai de noi.”

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Doneaza 2 euro