Categorie: Știri

Ce spun voluntarii

Anamaria Orghidan:

Am început voluntariatul în cadrul Asociației “Little People” din dorința de a înțelege nevoile copiilor aflați într-un mediu medical și de a învăța să interacționez cu ei într-un mod benefic.

Sunt voluntară de un an și sunt conștientă că nu pot înțelege pe deplin situația copiilor, sentimentele și trăirile lor însă știu că ei nu sunt diferiți, nu au nevoie de milă ci de empatie, au nevoie de o pauză de la a fi priviți ca pacienți sau etichetați în funcție de diagnosticul lor.

Îmi amintesc primele activități în care am fost surprinsă de pozitivismul molipsitor al copiilor, de fericirea lor provenită din gesturi mărunte, de puterea lor de a glumi și a râde.

Învățăm împreună prin joc și joacă. Este dificil să creezi sau să adaptezi activități care să fie atractive pentru copii cu vârste foarte diferite însă motivația provine din bucuria lor, din dorința de a participa chiar dacă au perfuziile puse, de a contribui, din satisfacția lor de a fi primul sau prima care termină o sarcină sau din mândria cu care privesc produsele muncii lor pe care apoi le expun în camera de joacă.

Renata Stafie:

Mă numesc Stafie Renata Alexandra, am 22 de ani și sunt studentă în anul III, ȋn cadrul Universității de Medicină și Farmacie Iași, secția Medicină Generală. Sunt voluntar de 5 ani, iar Asociația Little People România mi-a oferit oportunitatea de a evolua pe mai multe planuri și de a cunoaște oameni noi.

Motivul pentru care am ales să fac voluntariat în cadrul acestei asociații este în strânsă legătură cu latura medicală și bineînțeles dorința de a ajuta copiii. Avantajele aduse în urma implicării mele sunt evoluția pe plan personal, pentru că ajut un grup larg pe persoane și acest lucru îmi oferă satisfacție.

Din punct de vedere social  m-a ajutat să îmi îmbunătățesc abilitatile de comunicare și de integrare într-un grup. Şi nu în ultimul rând, pe plan profesional pentru că activitățile de voluntariat sunt benefice pentru viitoarea mea carieră de medic.

Ioana Anghel:

Sunt studentă la medicină, am 19 ani şi fac voluntariat la Little People de la 15 ani. Cu alte cuvinte pot spune că adolescenţa mea a mers mână ȋn mână cu “Little People”.  Alături de aceşti mici ȋnvingători, care deşi duc o luptă mult prea grea şi nedreaptă pentru vârsta lor am petrecut mai bine de 4 ani şi nu am de gând să mă opresc aici.

De fiecare dată când ȋi văd, reuşesc să zâmbească. Cea mai preţioasă răsplată este zâmbetul lor. Pot spune că de la ei am ȋnvăţat ce ȋnseamnă să ai curaj şi cât de important este să zâmbeşti şi să fii optimist atunci când viaţa are şi etape mai puţin fericite. Este un sentiment unic atunci când un copil zâmbeşte şi te apreciază că eşti alături de el.

Cât despre oamenii pe care i-am cunoscut ȋn cadrul acestei asociaţii, aflaţi că sunt geniali! Ȋnvăţăm unii de la alţii, ne sprijinim şi legăm prietenii deosebite.

Iuliana Mitu:

Am aflat de de la un coleg despre “Little People”. Nu am o poveste wow. Pur şi simplu voiam să fac ceva bun cu timpul meu. Sincer, m-a marcat disperarea din ochii părinţilor. Asta a fost cel mai greu de suportat. Copiii nu ȋnţeleg ce se ȋntamplă, mai ales cei mici.

Sincer, nu cred că mă ajuta ca viitor medic. M-a ajutat pe mine. Ştiu că sună a clişeu, dar lucrând cu ei mi-am dat seama că sunt lucruri mult mai importante ȋn viaţă decât facultatea, examene, etc. Eu mereu mă plângeam de facultate şi cât de greu este, cât de nedreptăţiţi suntem.

Este genul de experienţă care ȋţi schimbă viaţa, modul de gândire, atitudinea. Recomand oricui are timp liber să dăruiască din el celor care au nevoie să nu se simtă singuri ȋn lupta cu teribilul cancer. Copiii sunt nişte eroi şi ai ce ȋnvăţa de la ei. Sunt mulţi la care cancerul recidivează şi ȋi vezi cu cât curaj ȋnfruntă din nou cancerul, ştiind ce ȋi aşteaptă.

Iar voluntarii sunt nişte oameni geniali. Ioana este cea mai bună voluntară a noastră. A fost doi ani consecutiv voluntarul cu cele mai multe prezenţe. Este studentă ȋn anul I la medicină. Venea vara şi de cate 3-4 ori pe zi la spital. Este cea mai săritoare, o persoană atât de bună  şi sufletistă! Ioana are dreptate, am legat nişte prietenii frumoase ȋn afara spitalului. Pentru mine experienţa “Little People” ȋnseamnă mult. A venit la momentul potrivit. Şi m-a schimbat, zic eu, ȋn bine.

Ioana Vatamanu:

Am terminat studiile de licență în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din UAIC în 2017. Apoi am urmat cursurile de masterat în cadrul Departamentului de Psihologie Clinică al Universității Babeș-Bolyai.

În timpului ultimului semestru de master am făcut stagiul de practică sub coordonarea doamnei psiholog clinician specialist Florina Pop la Institutul Oncologic “Ion Chiricuță” din Cluj-Napoca pe secția destinată adulților. Am privit acest lucru inițial ca pe o provocare, știind că lucrul cu pacienții oncologici vine cu o încărcătură emoțională puternică.

Am descoperit însă că îmi face plăcere să pot folosi ceea ce am învățat în acești ani pentru a veni în sprijinul acestor oameni care au atât de multă nevoie de suport pentru a putea face față emoțional procesului prin care trec.

Doamna Florina Pop a fost pentru mine o sursă de inspirație și un model de empatie. Având încurajările dumneaei în minte, am decis să aplic pentru poziția de coordonator al programului psihosocial desfășurat de către Asociația “Little People” la Spitalul “Sf. Maria” din Iași.

De o lună îmi desfășor activitatea ca psiholog alături de copiii de pe secția de hematologie-oncologie din acest spital, cu sprijinul a 24 de voluntari dedicați care sunt special pregătiți pentru a pune în aplicare programul “Nu Mi-e Frică!”.

Programul “Nu mi-e frică!” urmărește obiective terapeutice specifice și are la bază terapia prin joc cu tematică medicală utilizând arta expresivă cu echipament medical, terapia prin artă, dramaterapie și terapia emoțională oferind posibilitatea copiilor și tinerilor internați, să învețe într-un mod neintrusiv despre procedurile medicale, să îi familiarizeze cu spitalizarea, personalul medical, să faciliteze creșterea complianței la tratament, să diminueaze anxietatea și stresul față de procedurile medicale și toate celelalte aspecte legate de boală. Programul de intervenție  îl are în centrul său pe ,,Leul cel Curajos” – mascota programului, un personaj jucăuș care îi invită pe pacienți într-o aventură de inițiere în lumea curajului, a speranței, a acceptării, a deschiderii față de sine, și a descoperirii de noi abilități și deprinderi în fața bolii.

Un exemplu pentru noi toţi, aceşti tineri frumoşi reuşesc să dăruiască speranţă. Cu mai mulţi oameni ca ei, lumea ȋn care trăim poate  deveni un loc mai bun.

Textul este preluat de pe site-ul medijobs.ro: https://www.medijobs.ro/blog/viitori-medici-printre-voluntarii-little-people, autorul articolul este Iulia Chiper.